JIUJUTSU  柔 術 "arta supletii"

 

"Ju-jutsu poate fi definit pe scurt ca "o aplicatie a cunostintelor anatomice" cu scop de autoaparare". Difera de lupte prin faptul ca nu depinde de forta musculara. Difera de alte forme de atacuri prin faptul ca nu foloseste arme. Se bazeaza pe loviturile asupra unor parti ale corpului uman care vor avea ca rezultat incapabilitatea oponentului de a continua lupta. Obiectivul lui nu este acela de a ucide, ci de a opri actiunea lui pe moment " (Inazo Nitobe, Bushido: Sufletul Japoniei).

 

 

 

AIKI-JUTSU  会気術

 

Este un sistem de autoaparare dezvoltat din Jiu Jutsu, punand accent pe technicile care nu necesita forta fizica. Dupa anumiti istorici aikijutsu a fost dezvoltat de Minamoto No-Yoshimitsu. A fost dezvoltat de catre familiile de elita a samurailor cum ar fi familia Takeda. In secolul XVI-lea familia Takeda s-a despartit in doua si ca rezultat s-au format doua scoli diferite avand la baza acelasi sistem. Sistemele astfel aparute sunt Aiki-Jutsu Sobukai Takeda Ryu si Aiki-Jutsu Daito Ryu. In zilele noastre Aiki Jutsu este predat in numeroase feluri in functie de scoala si maestru.

 

AIKIDO会気道

 

este o arta martiala japoneza dezvoltata in a doua parte a secolului XIX de catre Morihei Ueshiba ca o sinteza a studiilor sale de arte martiale, filozofie si credinta. O traducere literara al Aikido ne arata esenta acestuia: Do este calea sau metoda, Ai este coordonarea sau armonizarea abilitatilor mentale, spirituale si fizice ale practicantului, Ki inseamna energie, spirit.

 

 

JUDO 柔 道 sau "calea supletii",

este considerat a fi una dintre artele martiale japoneze moderne (Gendai budo). In 1882 Jigoro Kano, impreuna cu niste prieteni devotati, au inchiriat o cladire in Tokio si au pus bazele primei scoli de Kodokan Judo. Initial stilul practicat de acestia a fost numit Kano-Ryu devenind mai tarziu Kodokan Judo. Principiile judo sunt bazate pe folosirea supletii in locul fortei fizice, loviturile de mana si picior, si unele fixari periculoase fiind eliminate. În judo se folosesc proiectari, secerari, fixari la sol, strangulari si luxari.
La începutul secolului trecut, pe masura ce judo-ul a fost popularizat în Europa, si-a pierdut treptat caracterul si proprietatile de arta martiala, transformandu-se în sport. In 1964 judo a devenit proba olimpica.